Ce reprezintă florile pentru oameni?
Florile reprezintă un adevărat spectacol al naturii, care a însoțit omul încă de la începuturile existenței sale, oferindu- i momente de bucurie ca mesager al unor sentimente și gânduri pe care acesta dorea să le transmită, ca element cu rol decorativ sau în scop medicinal.
Preocuparea omului față de flori datează încă din cele mai vechi timpuri.
Prima florărie a fost probabil în Egiptul Antic.
Există numeroase dovezi arheologice care atestă faptul că florile au făcut parte mereu din viață omului.
Istoria ne relatează că primele decorațiuni florale au fost descoperite pictate în mormintele regilor egipteni.
Reiese că foloseau atât flori cât și fructe și frunze aranjate în vase de ceramică sau de bronz.
Prima florărie își are probabil originile aici.
Florile erau duse că ofrandă la temple, că decorațiuni pentru petreceri.
În picturile murale arheologii au remarcat flori de trandafiri, iasomie, salcâm, măslin și preponderent floarea de lotus, considerată sacră în cultură egipteană antică deoarece ei credeau că centrul său galben și petalele albe au însemnat Ra, Dumnezeul Soarelui.
De asemenea grecii antici au folosit florile pentru înfrumusețarea caselor nobililor, că ghirlande pentru oaspeți, la banchete, pentru a înfrumuseța părul doamnelor, pentru baie, în mâncare sau că ghirlande unice și coroane de flori la premierea olimpicilor.
Se foloseau aranjamente speciale pentru venerarea zeităților sau a eroilor.
Se foloseau că și flori caprifoi, trandafiri, leandru, larkspur, liliacul din specia Lilium chalcedonicum gălbenele, florile spectaculoase de grausor grupate în ciucuri de culori diferite de la albastru la alb și galben, borage sau floarea stea, orhideea sălbatică, rodul pământului (Dracunculus vulgaris), florile de bougainvillea.
În Roma antică se foloseau aceleași tipuri de aranjamente că și grecii.
Ne amintim de coronițele subțiri din frunze de dafin de coșuri și vase cu flori flori exotice precum crocusul, oleandrul, mirtul, amarantul, iederă, narcissum, orhideea sălbatică.
Arta floraritului nu a evoluat în timpul perioadei române clasice, deoarece vechii români erau mai preocupați de opulență și exces. Românii au adăugat cu succes patrimoniului floral: tradiția „Dies Rosationis”și „Sub Rosa”.
Din antichitate până în prezent florile au fost folosite atât pentru decorare ci și în scop de înfrumusețare sau în medicină.
Cultul pentru flori era renumit și la popoarele Orientului, respectiv în China, India și Japonia.
Parcuri imense de flori imprejmuiau palatele împăraților chinezi, cu flori precum azaleea, camelia, crinul, lotusul sau trandafirul.
Grădinile indiene ofereau și ele un sortiment floricol variat, caracterizat de vegetația naturală luxuriantă.
Ikebana în Japonia.
Japonia, pe de altă parte, era vestită pentru celebrele aranjamente florale Ikebana.
Totodată, în Marele Templu din Ierusalim, construit pe vremea împăratului Solomon, se află o încăpere “grădină”, cu o mare varietate de specii de plante, cultivate în ghivece.
De altfel, în Iudeea, lângă Ierusalim, era vestită ”Valea trandafirilor lui Solomon”.
Oamenii au început încă din acea perioadă să folosească florile în scopuri diverse, demne de menționat fiind și grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon, care au constituit una dintre “cele 7 minuni ale lumii antice”.
Iranul era și el celebru pentru grădinile sale, așa-numitele paradisuri în care se cultivau atât arbori, cât și multe flori, precum toporasi, zambile, lalele, narcise, maci, trandafiri, crini, liliac și mîrț.
De altfel, Iranul era numit Ghiulistan (trandafir) iar capitală sa — Susa (orașul crinilor).
Epoca Contemporană.
În prezent floristică începe cu îngrijirea și manipularea corespunzătoare a florilor, prin artă creării de aranjamente și decoruri florale.
Florariile sunt principala forță motrice a industriei florale, care include desigur vânzarea de flori, fie separat, fie ca parte a unui buchet sau aranjament.
Există două tipuri de floristi: vânzătorul cu ridicată și comerciantul cu amănuntul în florărie. Angrosiștii vor vinde în vrac comercianții cu amănuntul, care, la rândul lor, se ocupă de flori și produc aranjamente pentru a le vinde consumatorilor.
Florarii nu numai că au nevoie de un ochi pentru design dar și capacitatea de a avea grijă și de a păstra florile.
Printre țările cu cele mai mari suprafețe floricole sunt: Olanda, Columbia, Danemarca, Italia, Belgia, SUA, Canada, Israel, Germania, Franța, Marea Britanie.